vineri, 7 septembrie 2007

"Cresterea Păsărilor pentru Productia de Oua"


Prof. univ. dr. ing. ELENA POPESCU-MICLOŞANU



CREŞTEREA PĂSĂRILOR PENTRU PRODUCŢIA DE OUĂ

Editura Printech
Bucureşti
2007



PREFAŢĂ


Lucrarea "CREŞTEREA PĂSĂRILOR PENTRU PRODUCŢIA DE OUĂ" elaborată de către Doamna Prof. univ. dr. ing. Elena Popescu-Micloşanu, aduce o contribuţie însemnată la sporirea volumului de cunoştinţe referitoare la producerea ouălor de consum.
Autoarea este un cadru didactic de prestigiu al Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti şi, în acelaşi timp, o cercetătoare pasionată şi unanim apreciată în domeniul creşterii animalelor mici.
În primul capitol al lucrării este tratată importanţa creşterii păsărilor pentru producţia de ouă, activitate complexă şi eficientă.
În continuare, în lucrare sunt prezentate date la zi care privesc structura, compoziţia chimică şi valoarea trofico-biologică a ouălor, pentru ca într-un alt capitol să se detaileze factorii endogeni şi exogeni care influenţează producţia de ouă la păsări, în interdependenţa lor. Spre cinstea autoarei, în lucrare nu sunt neglijate nici aspecte legate de originea şi evoluţia păsărilor, cu accent pe studiul urmărilor domesticirii acestora, după cum nu este omisă nici problematica vizând cunoaşterea principalelor populaţii de păsări; astfel, la fiecare populaţie de păsări sunt descrise: modul de formare, caracterele de exterior, însuşirile productive şi perspectivele de creştere. De-abia în acest context de prezentare, autoarea dezvoltă particularităţile înmulţirii păsărilor, respectiv anatomia şi fiziologia aparatului reproducător, precum şi tehnicile de incubaţie artificială a ouălor.
Ultimele capitole sunt dedicate, pe un număr generos de pagini, cunoaşterii sistemelor şi tehnologiilor de creştere a păsărilor pentru ouă, acoperind toată paleta de sisteme şi tehnologii, de la cele industriale şi până la cele ecologice, atât pentru specia găină, cât şi pentru speciile raţă şi prepeliţă.
Lucrarea se încheie cu prezentarea condiţiilor de calitate pentru ouăle de consum, inclusiv reglementările europene în domeniu, astfel încât să fie asigurată protecţia sanitară veterinară a consumatorului de ouă.
Structurată în 12 capitole, scrisă într-un stil sobru, ştiinţific şi dinamic, bine organizată şi ilustrată, lucrarea se adresează tuturor producătorilor de ouă de consum, actuali sau în devenire, din ţara noastră, dornici să-şi îmbogăţească bagajul de cunoştinţe de specialitate.

Prof. univ. dr. ing. Ioan Vacaru-Opriş
Expert al Camerei Europene de Experţi

Notă : cei interesaţi de această carte mă pot contacta la adresa :
ionita_luc@yahoo.com

sâmbătă, 11 august 2007

Programul Naţional de dezvoltare Rurală 2007-2013

  • Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013

    Axele şi măsurile prioritare din programul naţional de dezvoltare

    Axa 1: Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier

    Măsuri menite să îmbunătăţească cunoştinţele şi să consolideze potenţialul
    uman
    Măsuri menite să restructureze şi să dezvolte capitalul fizic şi să promoveze
    inovaţia
    Măsuri de tranziţie pentru România

    Axa 2: Îmbunătăţirea mediului şi a spaţiului rural

    Măsuri privind utilizarea durabilă a terenurilor agricole
    Măsuri privind utilizarea durabilă a terenurilor forestiere

    Axa 3 Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale

    Măsuri privind diversificarea economiei rurale
    Măsură privind îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale

joi, 9 august 2007

Bolile pasarilor de ferma

BOLILE PĂSĂRILOR

Pasteureloza aviară

Denumită şi holera aviară, boala este o infecţie întâlnită la galinaceele şi palmipedele sălbatice, produsă de bacterii din genul Pasteurella multocida, cu patogenitate ridicată. Boala evoluează enzootic, cu tendinţa de răspândire în focar.
Sursele de infecţie le reprezintă păsările purtătoare de germeni patogeni care trăiesc ca epifiţi în căile respiratorii ale acestora, păsările bolnave care elimină germeni prin toate secreţiile şi excreţiile, sau cadavrele acestora. Transmiterea bolii se realizează direct, de la pasărea bolnavă la cea sănătoasă, mai rar prin intermediul surselor secundare (furaje, apă, insecte sau animale purtătoare - vectori).
Declanşarea stărilor de boală produse de aceşti germeni este favorizată de condiţiile de igienă necorespunzătoare, de stress (hidric sau alimentar, lotizări etc.), dar mai ales de variaţiile bruşte ale temperaturii şi de umiditate (ploi, răciri bruşte sau, dimpotrivă, instalarea bruscă a căldurii excesive).
Boala se poate manifesta prin următoarele forme clinice:

- forma supraacută, are o evoluţie extrem de rapidă, păsările murind după câteva ore de boală (aproximativ 3 – 6 ore). Foarte frecvent, păsările sunt găsite moarte, fără să fi exprimat în prealabil nici un semn clar al îmbolnăvirii. Uneori, după o scurtă perioadă de agitaţie, acestea cad, se zbat violent şi mor în câteva minute.
- forma acută, (septicemică), are o evoluţie de 1 – 2 zile. La păsările afectate se observă febră, (peste 42-43 °C, cianoza pielii, respiraţie dispneică, vomizări, diaree – uneori cu tentă hemoragică).
- forma cronică este cunoscută şi sub numele de boala crestei şi a bărbiţelor datorită localizării leziunilor la acest nivel. Astfel, poate fi observat edemul crestei şi al bărbiţelor, ulterior necroze şi sfacelări ale acestora, urmate de mutilare (căderea unor porţiuni sau a întregii formaţiuni anatomice)


Salmoneloza puilor de găină

Denumită de specialişti ca pulloroză, boala este produsă de un germen bacterian din grupa enterobacteriaceelor – Salmonella pulorum. Boala este cunoscută popular şi sub numele de diareea albă a puilor.
Sunt receptivi la această îmbolnăvire puii de găină în primele 10 – 14 zile după eclozionare, până la 3 – 4 săptămâni, mai rar puii de curcă, fazan, bobocii de raţă sau puii păsărilor sălbatice. Boala poate afecta şi păsările adulte care fac însă, în marea majoritate a cazurilor, forme inaparente sau şterse de boală, devenind purtătoare şi transmiţătoare de germeni.
Boala se poate transmite de la o generaţie la alta, prin ouăle infectate (transmitere verticală), dar şi prin sursele amintite mai sus (transmitere orizontală
Simptomele observate în cazul puilor mici sunt dominate de inapetenţă, adinamie, sete, şi somnolenţă. Puii stau cu aripile lăsate, adesea sprijiniţi în cioc, piuie continuu şi au diaree de culoare albă-cretacee. Materiile fecale aglutinează puful pericloacal şi formează un dop albicios care împiedică eliminarea în continuare a dejecţiilor, determinând dilatarea abdomenului.
În cazul puilor mari, atunci când procentul de îmbolnăvire este mic se izolează păsările bolnave, se sacrifică şi se ard cadavrele. După dezinfecţia adăposturilor şi a ustensilelor, se încearcă prevenţia medicamentoasă a îmbolnăvirilor la puii sănătoşi prin utilizarea de medicamente (antibiotice sau sulfamide), după prescripţiile medicului veterinar.Loturile de păsări contaminate nu vor fi destinate reproducţiei.
În cazul salmonelozelor aviare şi a pullorozei în mod special, nu se aplică măsuri de profilaxie specifică prin vaccinare

Pseudopesta aviară

Pseudopesta aviară sau boala de Newcastle (cunoscută în regiunile din Moldova şi sub numele de ciumă a găinilor) este o boală virală, extrem de contagioasă, care evoluează predominant la galinacee, la toate vârstele, sub forma de epizootii pustiitoare, cu caracter septicemic. Boala apare şi la curci, bibilici, fazani sau purumbei. Palmipedele nu sunt receptive la formele naturale de boală.
Rezistenţa virusului pseudopestei aviare este foarte mare. El rămâne activ în intervalul unui pH cuprins între limitele 3 – 16. Temperaturile joase, de aproximativ - 20°C, în condiţii de întuneric şi uscăciune îl conservă aproximativ 3 ani, în timp ce la +4°C acesta rezistă 3 – 4 luni în sânge şi 6 luni în apă.
Sursele de infecţie sunt reprezentate de păsările bolnave şi de cadavrele acestora, de solul contaminat, apa şi aşternutul, precum şi de diverse obiecte folosite în comun în adăposturi. Boala se manifestă în principal sub trei forme clinice:

- forma supraacută este caracterizată prin lipsa simptomelor clinice evidente.
- forma acută a bolii este însoţită de hipertermie (43 - 44°C), inapetenţă, polidipsie, somnolenţă, exsudat mucos, abundent în cavitatea bucală, cu scurgerea lui din cioc. Semnele clinice sunt alarmante. Respiraţia este dificilă, adesea horcăitoare, iar pasărea scoate, din când în când, ţipete cârâitoare.

- forma subacută este caracterizată prin aceleaşi manifestări clinice, dar cu o evoluţie lentă. Ea poate dura aproximativ 2 săptămâni. Această formă de boală este întâlnită mai frecvent la păsările adulte care dezvoltă adesea formele nervoase ale bolii şi mor în proporţie de 30 – 40%.

Coccidioza (eimerioza) puilor de găină

Îmbolnăvire cu etiologie parazitară, eimerioza este produsă de un sporozoar (parazit unicelular) cu tropism pentru celulele epiteliale ale cecumurilor sau ale altor segmente ale tubului digestiv.
Simptomatologia diferă în funcţie de forma evolutivă a bolii, precum şi de vârsta şi rezistenţa gazdelor afectate.
- forma acută a bolii apare la aproximativ o săptămănă de la contaminare. Puii devin abătuţi, au semne de polidipsie şi inapetenţă,
- forma subacută de boală se manifestă la puii mari. Aceştia au apetitul scăzut, diaree intermitentă, apoasă sau cu strii de sânge, uneori prezintă pareze sau paralizii ale membrelor. Mortalitatea este mai mică – de aproximativ 15 – 25%, dar randamentul productiv rămâne scăzut.
- forma cronică se exteriorizează printr-un apetit capricios, neregulat, precum şi printr-un randament scăzut al puilor. Leziunile enterice sunt minime, acestea apărând adesea sub forma de depozite fibrino-necrotice, localizate.

Parazitismul cu căpuşe

Argasidele sunt deosebit de rezistente în toate stadiile evolutive. Frigul iernii nu le distruge şi pot supravieţui o foarte lungă perioadă de timp fără să sugă sânge.
Ciclul biologic al parazitului Dermanissus gallinae este diferit de cel al argasidelor. Căpuşele de adăpost sunt considerate vectori pentru o serie de boli, cum ar fi: spirochetoza aviară, holera şi altele. În plus, alături de efectele spoliatoare, demne de luat în seamă sunt şi leziunile iritativ-mecanice, produse păsărilor, ca şi agitaţia continuă pe care o determină în efectiv.
Infestaţiile masive pot produce stări grave de anemie , intoxicaţii şi moartea păsărilor.

sâmbătă, 4 august 2007

Recunoasterea sexului la pasari

Recunoaşterea sexului la păsările domestice


Sexarea se poate face după următoarele criterii :

1. După caracterele de culoare la găini în special.

Rasa Playmouth Rock la 1 zi : femelele sunt de culoare neagră şi au fluierele pigmentate, iar masculii au puful mai deschis şi prezintă o pată albă argintie pe creştetul capului sau în dreptul guşei, fluierele sunt nepigmentate.
La rasele Rhode Island şi New Hampshire femelele prezintă pe cap o pată cu două benzi pe spinare, lucru care nu se observă la masculi. După culoarea aripilor : masculii prezintă o pată albă deasupra şi pe marginea anterioară a membranei brahiale, care în general lipseşte la femele. Dacă se întâmplă să existe astfel de pete şi la femele, acestea vor fi situate spre vârful aripilor.
La găinile Leghorn, varietatea brună, femelele au puful mai deschis, prezentând pe partea dorsală, de la cap la coadă, o dungă maro închis conturată cu puf alb. La masculi puful este de culoare mai închisă cu o dungă maro-închis pe spinare.
Deoarece sexarea puilor după culoarea pufului este mai facila, geneticienii au creat găini autosexabile prin introducerea genelor S (silver-argintiu) şi s (golden-auriu). Genele s şi S sunt plasate pe cromozomii sexului şi se transmit înlănţuit cu sexul. Schema este următoarea :
Masculi-c. aurie Femele-c.argintie
(ss) x (S-)
Masculi- c. Argintie Femele-c. Aurie
(Ss) (s-)

2. După viteza de îmbrăcare cu penaj

Există două variante după îmbrăcarea cu penaj :
- îmbrăcare înceată cu penaj, datorită genei K (slow), dominantă, înlănţuită cu sexul, respectiv
- îmbrăcare rapidă cu penaj, datorită genei k (fast), recesivă, alela genei K, înlănţuită cu sexul.
Schema este următoarea :
Masculi-FAST Femele- SLOW
(kk) x (K-)



Masculi- SLOW Femele- FAST
(Kk) (k-)

Îmbrăcare înceată cu penaj
La momentul ecloziunii , remigele primare sunt mai scurte sau la fel de lungi ca penele de acoperire
Îmbrăcare rapidă cu penaj
La momentul ecloziunii, remigele primare sunt mai lungi decât penele de acoperire.
Diferenţierea puilor după viteza de îmbrăcare cu penaj se poate face cu destulă uşurinţă la vârsta de 10 zile.
La această vârstă puii cu îmbrăcare rapidă prezintă cel puţin 6 remige primare şi 6 remige secundare care formează o linie continuă frumos arcuită atunci când aripa este desfăcută.
Puii cu îmbrăcare târzie au la această vârstă penele mai puţin dezvoltate, lungimea remigelor secundare fiind cu aproximativ o treime mai mică decât a remigelor primare, astfel că atunci când aripa este desfăcută se observă două curbe întrerupte, una pentru remigele primare şi alta pentru remigele secundare.
La ecloziune se face aprecierea sexului şi se observă că puicuţele de 1 zi din rasele cu îmbrăcare rapidă au 6-8 remige primare, bine dezvoltate în raport cu penele de acoperire, care sunt cu două treimi mai scurte, iar remigele primare sunt în număr de 7, bine dezvoltate aproape ca şi primarele, şi depăşesc tectricele în lungime.
Masculii din rasele cu îmbrăcare rapidă au 3-5 remige primare şi secundare, mai scurte decât la femele, având lungimea egală cu cea a tectricelor.
La puicuţele cu îmbrăcare tardivă, cele 6-8 remige primare sunt mai lungi decât tectricele, iar la masculii din rasele cu îmbrăcare tardivă remigele primare au o lungime mai mică decât cea a tectricelor.

3. Cu ajutorul aparatului de sexat

Aparatul de sexat se compune din : cutia apararului şi aparatul propriu –zis. Aparatul propriu-zis este compus din sondă transparentă care se introduce prin cloacă în intestinul puiului pânî la nivelul regiunii lombare. Imaginea luminoasă din vârful sondei este retransmisă într-un ocular. Tubul de iluminare care este prevăzut cu o lampă incandescentăa cărei poziţie poate fi reglată în plan şi pe înălţime cu ajutorul unor inele cu filet. Corpul oglinzii se găseşte deasupra tubului de iluminare şi prezintă în interior o oglindă montată la unghi de 45 de grade a cărei centru are o porţiune neargintată.
Tubul ocular cuprinde ocularul propriu-zis prevăzut cu două lentile din care una este mobilă. Razele luminoase trec prin tubul de iluminare, sunt reflectate de oglindă în sondă, imaginea din vârful sondei traversează oglinda prin partea transversală centrală fiind mărită de două ori de lentila ocularului.
Cutia aparatului cuprinde : instalaţia electrică pentru reducerea tensiunii şi reglarea intensităţii luminoase (voltmetru şi potenţiometru).
Pentru determinare aparatul se ţine în mâna dreaptă, fiind prins de corpul oglinzii cu tubul de iluminare în jos. Puiul se prinde în mâna stângă cu gâtul între degetul mic şi inelar. Degetul mare se sprijină pe abdomen, prin presare se elimină lichidele intestinale. Sonda se intoduce prin cloacă în intestin printr-o mişcare circulară, sonda ajungând aproape într-o poziţie paralelă cu spinarea puilor.
Masculii prezintă două testicule de culoare alb gălbuie care seamănă cu bobul de orez.
Femelele prezintă un ovar stâng, bine dezvoltat de culoare alb gălbuie de formă triunghiulară cu un capăt mai ascuţit, ovarul drept fiind atrofiat.

miercuri, 1 august 2007

Sistemul HACCP

Certificarea sistemului HACCP

• Organismul de certificare a sistemelor HACCP este primul organism acreditat de RENAR pentru certificarea sistemelor HACCP din Romania si functioneaza in cadrul structurii organizatorice a SIMTEX-OC S.A. in conformitate cu cerintele standardului SR EN ISO 45012.
• Organismul evalueaza organizatiile solicitante cu cerintele documentelor de referinta: Ghidul Codex Alimentarius ( document care defineste reguli generale si specifice privind bunele practici de igiena –GHP si productie -GMP pentru societatile ce proceseaza, transporta depoziteaza sau comercializeaza produse alimentare), standardul DS 3027E:2002 ( document care introduce toate aceste reguli într-un sistem ce poate fi documentat si ale carui performante pot fi evaluate ) si Cerinte de reglementare nationale (emise de autoritati de reglementare în domeniu).
• Organismul acorda, in conditiile precizate in documentele proprii de certificare a sistemelor HACCP, un certificat de conformitate valabil trei ani. • Organismul certifica sisteme HACCP in domeniile cu clasificarea NACE/CAEN:
• Industria alimentara, a bauturilor si a tutunului – DA
• Comert cu ridicata si cu amanuntul, repararea autovehiculelor, motocicletelor si a bunurilor personale si de uz gospodaresc – GA
• Hoteluri si restaurante – HA
• Organismul supravegheaza, pe intreaga perioada a valabilitatii certificatului, mentinerea conformitatii sistemului HACCP prin audituri de supravegehere programate sau neprogramate. • In procesul de certificare organismul utilizeaza numai personal competent evaluat in conformitate cu procedurile proprii si cu cerintele organismului de acreditare.
• Organismul publica periodic Lista organizatiilor care au obtinut certificarea sistemului HACCP si Lista organizatiilor carora li s-a suspendat sau retras certificatul.
• Organismul garanteaza:
• Accesul liber la certificare fara discriminari;
• Asigurarea confidentialitatii;
• Caracter voluntar al certificarii;
• Transparenta si disponibilitate;
• Impartialitate.
Ce este HACCP si de ce avem nevoie sa implementam si sa certificam un sistem HACCP
HACCP este un sistem care identifica, evalueaza si controleaza pericolele care sunt semnificative pentru securitatea alimentara. • Este o cerinta a autoritatii de reglementare in sectorul industriei alimnetare HG 1198/2002 - aprobarea Normelor de igiena a Produselor Alimentare. ART. 3 din HG 1198/2002: "Prepararea, prelucrarea, fabricarea, ambalarea, depozitarea, transportul, distributia, manipularea, comercializarea si punerea la dispozitia consumatorilor a produselor alimentare trebuie sa se desfasoare în conditii igienice". ART.4 din HG 1198/2002: "Unitatile din sectorul alimentar trebuie sa identifice activitatile care sunt determinante pentru securitatea alimentara si trebuie sa garanteze ca procedurile de securitate corespunzatoare sunt stabilite, implementate, mentinute si revizuite pe baza principiilor utilizate în sistemul de analiza a riscurilor si punctelor critice de control, abreviat HACCP".
• Un sistem HACCP constituie avantaje pentru organizatia care il implementeaza.
Etape in procesul de certificare al sistemului HACCP Principalele etape din procesul de certificare a sistemelor HACCP sunt: • Initiere proces de certificare • Evaluarea initiala (conformitatea cu Codex Alimentarius) • Evaluarea sistemului HACCP (conformitatea cu DS 3027E:2002) • Evaluarea dosarului de certificare • Acordarea certificatului pentru sistemul HACCP NOTA: Certificatul se acorda numai daca sunt indeplinite toate cerintele referitoare la certificare precizate pentru fiecare etapa din procesul de certificare conform "Reguli Generale pentru Certificarea Sistemelor HACCP", cod:RG-CSH. • Supravegherea • Reinoirea certificarii
Fiecare etapa a procesului de certificare se finalizeaza cu documente scrise, care stau la baza deciziei de certificare: Raport de evaluare initiala, Raport de audit la fata locului, Sinteza evaluarii.

Tehnologia îngrăşării tineretului ovin

Tehnologia îngrăşării intensiv-industriale
a tineretului ovin
ING. IONIŢĂ LUCIAN
MASTER ANUL I
Facultatea de Zootehnie,
U.S.A.M.V. Bucureşti
S.C. FERMA NOVA S.R.L.

3.1. Caracteristicile sistemului intensiv de creştere a ovinelor

• În acest sistem se cresc rase cu grad ridicat de ameliorare.
• Animalele se întreţin în adăposturi specializate care să asigure un grad ridicat de confort şi microclimat corespunzător.
• Să se practice concentrarea efectivelor în unităţi mari.
• Să asigure posibilităţi de derulare a unor programe şi măsuri eficiente de selecţie.
• Să asigure posibilităţi de mecanizare şi automatizare a fluxului tehnologic, reducerea efortului fizic, creşterea productivităţii muncii.
• Să asigure posibilitatea optimizării raţiilor furajere pentru fiecare categorie de ovine în parte.

3.2. Parametrii tehnico-economici orientativi ai sistemului intensiv-industrial de îngrăşare a mieilor

Prin îngrăşare se înţelege în primul rând procesul de producere a cărnii de tineret îngrăşat, iar în secundar a ovinelor adulte reformate şi a batalilor care au fost exploataţi pentru lână.
Realizarea unor parametrii superiori în cadrul acestei tehnologii de îngrăşare reflectaţi în : ritm superior de creştere a tineretului, capacitate ridicată de valorificare a furajului, posibilitatea mecanizării şi automatizării fluxului de producţie, productivitate mare a muncii, investiţii reduse pentru construcţia îngrăşătoriei etc. au condus la răspândirea ei pe scară largă.
Scopul aplicării acestui sistem de îngrăşare este producerea tineretului cu o greutate la livrare de 45-46 kg, într-o perioadă relativ scurtă de timp (tabel 1), cu un consum specific redus, valorificând potenţialul biologic al ovinelor precoce, în direcţia producţiei de carne.

Berbecuţii destinaţi îngrăşării se obţin îndeosebi din fătări timpurii, în lunile noiembrie-ianuarie. Mieii se introduc la îngrăşat la vârsta de 45-60 zile, la greutatea de 12-13 kg.
Îngrăşarea în acest sistem se face în unităţi specializate, de mare capacitate, în care se asigură condiţii adecvate de adăpostire, întreţinere, hrănire, adăpare şi microclimat, atât pentru perioada de vară, cât şi pentru anotimpul rece.

3.3. Etapele tehnologiei de îngrăşare intensivă a tineretului ovin

Adăpostirea. Îngrăşătoria este organizată în adăposturi (tronsoane) dispuse în paralel două câte două, de-a lungul unei alei betonate utilizată pentru furajarea animalelor. Înălţimea adăposturilor spre aleea de furajare este de 3-3,5 m (funcţie de modalitatea de administrare a furajelor, iar în partea opusă de cca 2,5 m. Acoperişul este din materiale uşoare : tablă, carton, azbociment, iar pereţii din plasă de sârmă.
Lărgimea adăposturilor este, de obicei, de 6 m şi sunt compartimentate prin panouri din plasă de sârmă în boxe comune a câte 24 mp/boxă, putând asigura cazarea a 70-75 de miei. Pardoseala adăposturilor este de tip „grătar” cu distanţa între rigle de cca 2 cm şi este montată la o înălţime de 60-80 cm mai sus de nivelul solului pentru a permite o colectare a dejecţiilor pe perioada îngrăşării.
De-a lungul peretelui dinspre aleea de furajare sunt montate ieslele, confecţionate din tablă, în vederea administrătii facile a furajelor, care trebuie să asigure un front de furajare de cca 8-10 cm (corelat cu tipul furajului ce constituie baza îngrăşării). Pe peretele dintre două boxe se montează o adăpătoare comună cu nivel constant.
Întreţinerea berbecuţilor se realizează în boxe comune pe pardoseală tip grătar, asigurându-se o densitate de cca 3-4 miei/mp.
Hrănirea se realizează la discreţie, amestecul furajer fiind administrat de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara, conform tehnologiei de îngrăşare în sistem intensiv, care cuprinde trei faze distincte, diferenţiat, pentru acoperirea cerinţelor nutritive ale animalelor în fiecare fază.
Adăparea se realizează la discreţie, utilizându-se adăpători cu nivel constant. Apa trebuie să fie curată, limpede, proaspătă, fără miros sau gust deosebit.
Evacuarea dejecţiilor se poate realiza diferenţiat, funcţie de gradul de modernizare a îngrăşătoriei. Astfel, mecanic cu ajutorul unui plug raclor „Delta” montat sub pardoseală sau la terminarea ciclului de îngrăşare, după demontarea pardoselii, cu ajutorul unui tractor dotat cu lamă de buldozer.
În vederea desfăşurării întregii activităţi în condiţii optime, îngrăşătoria este structurată în trei sectoare principale : recepţie, îngrăşare şi pregătirea şi depozitarea furajelor.
Sectorul de recepţie reprezintă zona din incinta complexului de îngrăşare în care poposesc mieii după achiziţionare. Materialul biologic utilizat la îngrăşare este format din masculi şi femele eliminaţi de la reproducţie, în vîrstă de cca 2,5 luni şi o greutate de 13-14 kg. Practic, aici mieii ajung în baza unui grafic de afluire încheiat de îngrăşătorie cu unităţile de creştere a ovinelor şi sunt supuşi următoarelor operaţii : îmbăierea, tratarea animalelor cu diferite afecţiuni, cântărirea şi lotizarea acestora cât mai uniformă în funcţie de vârstă şi greutate şi popularea boxelor de îngrăşare.

3.4. Organizarea unei ferme de îngrăşare intensiv industrială a tineretului ovin

Sectorul de îngrăşare este reprezentat de toate adăposturile de îngrăşare descrise anterior, în care se derulează fluxul tehnologic.

Sectorul de depozitare şi pregătire a furajelor este reprezentat de toate construcţiile anexe utilizate ca depozite de furaje. De asemenea mai include bucătăria furajeră şi întreaga linie de preparare a amestecului unic, precum şi utilajele sau instalaţiile aferente distribuirii acestor furaje.
Derularea procesului de îngrăşare a mieilor în cadrul complexelor industriale implică parcurgerea a trei faze principale ale îngrăşării (faza de acomodare, faza de îngrăşare şi faza de finisare-livrare), fiecare având caracteristici proprii.
Amplasarea şi mărimea îngrăşătoriei
Amplasarea unei îngrăţătorii atât din punct de vedere teritorial, cât şi organizatoric este condiţionată în primul rând de zona geografică, ceea ce înseamnă implicit şi rasa. Indiferent de zona geografică, amplasarea unei îngrăţătorii trebuie să se facă astfel încât să ofere posibilitateaasigurării în condiţii optime a transportului în cazul populării şi depopulării cu animale şi a aprovizionării cu furaje. De asemenea, trebuie asigurată alimentarea cu apă în interior, precum şi a reţelei electrice. Respectarea normativelor sanitar-veterinare (legea 137/1995 privind protectia mediului, ordinul 536/1997 normele metodologice privind aplicarea legii 137, legea 72/2002 legea zootehniei etc.),precum şi asigurarea sănătăţii animalelor reprezintă de asaemeni factori care condiţionează amplasarea îngrăşătoriei.
D.p.d.v. organizatoric, locul unei îngrăşătorii poate fi :
a) în ferma modul – cu următoarele elemente :
• Ferma de elită
• Ferma de exploatare.
• Complex de îngrăşare.
Un astfel de modul poate fi amplasat în toate zonele de creştere (şes, deal, munte), variind însă dimensiunea care va fi mai mare în zona de creşterea raselor cu lână fină (efectiv total 20.000 de ovine) şi mai mic în zona de deal (7000 capete) şi de munte(2000 de capete).
În această situaţie popularea îngrăşătoriei se face numai cu materialul din fermă provenit din : tineret mascul an precedent după testare şi necorespunzători şi ovine adulte reformate.
Aceste unităţi îşi pot asigura parţial sau total baza furajeră din resurse proprii.
b) complexe de îngrăşare de sine stătătoarecu capacitate pe serie de 15.000-20.000 locuri pe serie, la care afluiesc efective din diferite unităţi furnizoare. Aceste unităţi îşi pot asigura necesarul de furaje din FNC-uri proprii sau din alte FNC-uri.
Pregătirea unităţii pentru populare
Indiferent de sistemul căreia îi aparţine, acţiunile de pregătire a unităţii sunt următoarele :
• Curăţirea mecanică a gunoiului din adăposturi (de la sol sau de sub grătare) urmată de spălare, dezinfecţie, dezinsecţie, deparazitare şi deratizare.
• Verificarea şi asigurarea integrităţii grătarelor în adăposturile prevăzute cu acest tip de pardoseală, astfel încât în cazul celor de lemn distanţa dintre şipci să fie de 20-22 mm, iar a celor din fier de 12-16 mm.
• Instalarea ieslelor şi asigurarea unui front de furajare de 15 cm/cap în adăposturi cu pardoseală de grătar şi 25 cm/cap la sol.
• Instalarea adăpătorilor automate cu asigurarea unui front de adăpare de 15 cm/cap.
• Amenajarea boxelor de cazare a tineretului pe faze de îngrăşare : pentru faza de acomodare se amenajează 20 % din capacitate cu boxe în suprafaţă de 7 mp pe grătar şi 25 mp la sol, cu asigurarea furajării şi adăpării la fiecare boxă ; pentru faza de îngrăşare-finisare se amenajează boxe de 24 mp pe grătar şi de 50 mp la sol.
• Amenajarea spaţiului de recepţionare cu rampă, boxe pentru lotizare, cântar ţi baie.
• Punerea în funcţiune a staţiei de preparare a furajelor.
• Înfiinţarea de pajişti cultivate şi ameliorarea păşunilor naturale, asigurându-se minim 7 kg masă verde pe zi în cazul îngrăşării păşunii.
Asigurarea materialului biologic
Popularea îngrăşătoriei se face conform graficului de afluire. Transportul animalelor trebuie făcut cu mujloace special amenajate. La sosirea în unitate se face lotizarea pe grupe de greutate : mieii sub 13 kg greutate vie constituie grupe de maxim 20 capete la întreţinere pe grătar şi de 50 capete la întreţinere la sol. Peste această limită de greutate loturile pot fi de 80 capete la întreţinerea pe grătar şi 200 capete la întreţinerea la sol. În cadrul lotului nu trebuie să existe dferenţe mai mari de 2 kg
Acţiuni sanitar-veterinare de prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor
La popularea îngrăşătoriilor efectivul este supus unui examen clinic individual pentru depistarea bolilor infecto-contagioase; exemplarele suspecte sunt introduse în boxe de izolare. Întregul efectiv este ţinut zilnic sub supraveghere pe toată perioada de îngrăşare, izolându-se animalele cu semne clinice de boală.
Tratamentele preventive se execută astfel :
• Vaccinarea anticărbunoasă se execută în prima lună de la intrarea în complex.
• Vaccinarea antiaftoasă se face la efectivul livrat în viu cu minim 15 zile şi maxim 60 zile înainte de livrare.
• Îmbăierea antiscabioasă se execută imediat după afluire.
• Controlul sanitar-veterinar al furajelor grosiere şi fibroase se va executa la începerea fiecărei şire sau celule de siloz şi se va acorda o deosebită atenţie buletinelor de analiză care însoţesc transporturile de nutreţuri combinate.

3.5. Fazele îngrăşării tineretului ovin în sistem intensiv

Faza de acomodare are o durată de 12-14 zile şi are rolul de a obişnui animalele cu întreţinerea pe grătere şi cu noul sistem. În vederea evitării stresului de aglomerare şi pentru o mai bună supravghere a stării de sănătate în această fază boxele se populkează la jumătate din capacitate.
În prima perioadă a fazei de acomodare animalele primesc în furajare o hrană asemănătoare celei din unitatea de provenienţă, urmând ca treptat să li se introducă în raţie nutreţul ce va constitui baza în perioada de îngrăşare. Hrana administrată trebuie să aibă un aport proteic de 18 % PB şi este format dintr-un amestec de fibroase şi concentrate (tabel 2) în proporţii diferite.
Sporul realizat de mieii din rasele noastre în această perioadă (tabel 2) poate varia între 180-200 g/cap/zi, cu un consum specific de 3,5-5,5 UN/kg spor.
În această fază este foarte importanţă supravegherea mieilor, pentru evitarea accidentelor de orice natură datorate schimbării regimului de hrănire şi întreţinere.
Faza de îngrăşare are o durată de cca 85 de zile până în momentul în care mieii ating greutatea de 32-33 kg, în cazul raselor indigene şi 33-35 în cazul metiţilor obţinuţi cu rasele de carne. În această fază sporul zilnic de creştere în greutate este mai redus (cca 180-250 g), justificat de scăderea nivelului proteic al raţiei administrate (a14-15 % PD) şi de majorarea conţinutului de celuloză din raţie la 15-20 %. În vederea obţinerii unor rezultate superioare în această fază este indicată administrarea alternativă a mai multor sortimente de nutreţuri (tabel 4), grupate în raţii cu niveluri nutritive similare.
Faza de finisare are o durată de aproximativ 20 de zile şi se caracterizează prin scăderea nivelului proteic şi creşterea celui energetic. În această fază se scot din alimentaţia mieilor a furajelor ce pot imprima gust sau miros neplăcut, culoare sau consistenţă necorespunzătoare. Apa se asigură la discreţie aproximativ 3-4 kg/cap/zi.

Concluzii

Acest sistem de creştere şi îngrăşare a tineretului ovin pentru producţia de carne trebuie extins şi în ţara noastră deoarece constituie un mijloc foarte important şi eficient economic de transformare şi valorificare a producţiei secundare din agricultură. Pe lângă acest avantaj, mai este şi marele avantaj că se pot obţine fonduri nerambursabile din partea Uniunii Europene pentru înfiinţarea unor astfel de ferme.
Dar înainte de a recurge la înfiinţarea unor astfel de ferme trebuie să se facă un serios studiu de marketing privitor la valorificarea producţiei de carne atât internă, dar mai ales externă, deoarece este recunoscut faptul că în România nu există un consum mare de carne de ovine, ci doar unul ocazional (Sărbătorile Pascale). Ca atare se va adopta şi o bună strategie de publicitate, bazată pe însuşirile deosebite şi caracteristicile gustative ale acestui tip de carne care să ducă la o bună informare a populaţiei cu privire la aceasta.
De asemenea, trebuiesc luate în continuare măsuri care să promoveze practicarea acestui sistem de obţinere a cărnii de tineret îngrăşat atât din punct de vedere economic, cât şi organizatoric, printre care :
• Adoptarea unor tehnologii intensive, moderne de creştere şi îngrăşare a tineretului ovin.
• Construirea unor îngrăşătorii cu cpacităţi mari, capabile să valorifice în condiţii optime producţia secundară din agricultură.
• Producerea unui număr mare de produşi prin utilizarea unor tehnologii moderne de reproducţie concomitent cu reducerea sacrificărilor sezoniere a mieilor de lapte.
• Sporirea cererii interne şi externe de carne de ovine datorită calităţii şi însuşirilor nutriţionale şi gustative a cărnii de tineret îngrăşat.
• Rentabilizarea producţiei de carne ca urmare a concentrării efectivelor şi a îmbunătăţirii parametrilor cantitativi şi calitativi ai îngrăşării.
• Reorientarea direcţiei de ameliorare a ovinelor prin promovarea tipului mixt lână-carne şi realizarea unor încrucişări individuale cu rasele specializate pentru producţia de carne.

joi, 26 iulie 2007

Marele actor Toma Caragiu

Citatul Zilei

Citatul zilei:
"Oamenii dau intotdeauna vina pe imprejurari pentru ceea ce sunt. Eu nu cred in imprejurari. Oamenii care reusesc in viata sunt aceia care pleaca in cautarea imprejurarilor favorabile dorite si daca nu le gasesc, le creeaza." - George Bernard Shaw

luni, 16 iulie 2007

Conditii de finantare Fonduri Europene

. CONDITII DE FINANTARE
Beneficiarul poate solicita sprijin financiar pentru un nou proiect dupa finalizarea completa a proiectului anterior;
• Beneficiarul va colabora si va prezenta orice informatie solicitata de structurile autorizate sa controleze si sa auditeze implementarea proiectului;
• Suportul acordat va fi recuperat daca obiectivele finantate nu sunt utilizate conform scopului declarat sau daca obiectivele respective au fost vandute sau inchiriate pe o perioada de 5 ani de la incheierea proiectului (data ultimei transe) ;
• In cazul in care costul unui serviciu sau unui bun depaseste valoarea unitara totala de 10.000 Euro, beneficiarul trebuie sa prezinte oferte de la cel putin trei furnizori.
. BENEFICIARI
Beneficiarii vor fi:
• Producatorii agricoli individuali,
• Asociatiile agricole familiale,
• Societatile agricole private / asociatiile agricole cu personalitate juridica, prevazute de Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura;
• Societatile comerciale agricole cu capital privat de cel putin egal sau mai mare de 75% constituite in baza Legii nr.31/1990 si a Legii nr.15/1990
• Grupuri de producatori

Criterii de selectie a proiectelor pentru Fonduri Agricole Europene

6. CRITERII DE SELECTIE
Proiectul va fi selectat si evaluat in functie de urmatoarele criterii :

Generale
Nr. crt. CRITERII DE SELECTIE Scor
(daca da)
1 Proiecte a caror valoare totala eligibila este intre 10,000 si 300,000 Euro; 20
2 Proiecte care sunt sustinute de tineri fermieri (maxim 40 ani); 10
3 Proiecte prezentate de grupuri de producatori, sau membrii acestora 15
4 Proiectul aplica tehnologii “prietenoase cu mediul”* 15
5 Proiectul asigura diversificarea productiei, mai mult de 30% din venituri sa se obtina din diversificare. 10
6. Proiecte* care se incadreaza in dimensiunile recomandate in Anexa 1/2; 10
7. Proiecte* ale caror amplasamentele sunt situate in zonele cu potential productiv conform Anexei 3 B:
* a)potential ridicat
* b)potential mediu
c)potential scazut Maxim 15

15
10
5
8. Proiecte* care au constructii existente si/sau animale cu inalt potential genetic, si/sau utilaje achizitionate cu cel mult 5 ani inainte si care pot fi utilizate in fluxul tehnologic 5
TOTAL 100
Notă
Criteriile de selecţie nu se aplică în cazul potenţialilor beneficiari care indeplinesc conditiile de accesare a art. 16(1) si 16 (1) (a), Secţiunea A din MAFA.
* Se vor promova atat pentru sectorul vegetal cat si cel animal investitii si tehnologii “prietenoase cu mediul” care au un impact redus asupra mediului (zero sau pozitiv).
Aceste tehnologii se definesc prin trei directii:
* 1. Intrari in ferma :
a) Apa - sisteme de irigatii cu consum redus de apa ( de ex: prin irigatii prin picurare);
- sisteme de adapare a animalelor cu rationalizarea consumului de apa si minimalizarea pierderilor de apa ( de ex: adapatori cu nivel constant );
b) Sol - tehnologii de crestere si mentinere a nivelului de fertilitate a solului (amenajari antierozionale, inerbari etc.);
c) Energie - investitii in echipamente pentru utilizarea energiilor regenerabile (biogaz, solara, eoliana, geotermala etc.);
d) Investitii in conservarea resurselor genetice locale (vegetale si animale);
e) Investitii in echipamente care sa asigure igiena si bunastarea animalelor in ferma;
f) Investitii in proiectarea ergonomico-ecologica a fermelor.
* 2. Procese in ferma:
a) Investitii in echipamente specifice agro-ecologice (echipament pentru asigurarea managementului integrat de combatere a bolilor si daunatorilor);
b) Investitii in echipamente de conservare a produselor din ferma.
* 3. Iesiri din ferma:
a) Investitii in echipamente care asigura managementul deseurilor organice din ferma (bazine de stocare a purinului, platforme de compostare a gunoiului de grajd);
b) Echipamente pentru incarcat, transport si imprastiat gunoiul de grajd pe camp;
c)Instalatii de epurare a apelor uzate si de reciclare a apei epurate;
d)Instalatii pentru producerea biogazului.

Criterii de eligibilitate pentru Fondurile Agricole Europene

5. CRITERII DE ELIGIBILITATE

Generale
• Proiectul va fi amplasat in spatiul rural, cu exceptia modernizarilor de sere care se pot amplasa si in urban, daca au asigurate sursele de incalzire.
• Trebuie sa se demonstreze viabilitatea economico-financiara a fermei .*

* Prin viabilitatea economica se intelege obtinerea de performante financiare eficiente si abilitatea de a opera fara a recurge la sprijin public in activitatea sa operationala.Beneficiarul trebuie sa demonstreze ca isi poate platii obligatiile si datoriile in mod regulat, fara sa supuna la nici un risc desfasurarea normala a activitatii agentului economic si ca genereaza un venit net semnificativ (nu mai putin de 5%
• Inaintea inceperii investitiei, fermele trebuie sa fie in acord cu standardele nationale, iar la finalizarea investitiei, pentru proiectele a caror valoare este:
•  500.000 Euro investitia trebuie sa fie in acord cu legislatia sanitar veterinara, fitosanitare, de igiena si bunastare a animalelor si de mediu ale Uniunii Europene
• > 500.000 Euro ferma trebuie sa fie in acord cu legislatia sanitar veterinara, fitosanitare, de igiena si bunastare a animalelor si de mediu a Uniunii Europene;

• Sprijinul financiar cu o valoare > 500.000 Euro se acorda numai proiectelor al caror obiectiv este implementarea acquis-lui comunitar in fermele de crestere a animalelor si pasarilor;

• Beneficiarii sunt proprietarii terenurilor sau au contracte de concesionare sau arendare pentru teren pe o perioada de minim 10 ani, sau de minim 5 ani in cazul altor tipuri de investitii care nu prevad constructii;

• Proiectul sa prevada distinct cantitatile destinate comercializarii si sa contina date privind piata si potentialii clienti.

• Existenta co-finantarii trebuie certificata.

• Beneficiarii (persoane fizice si/sau responsabilii tehnici) trebuie sa dovedeasca o pregatire profesionala, in raport cu proiectul pe care doresc sa il initieze, printr-un document eliberat de autoritatile competente care sa certifice faptul ca beneficiarul are cunostinte profesionale in domeniu: diploma sau certificat de formare sau declaratie pe propria raspundere, ca responsabilul tehnic al proiectului va urma un curs de pregatire profesionala, pana la finalizarea proiectului, inaintea ultimei plati a ajutorului

• Nu va fi eligibil solicitantul care are pierderi financiare si obligatii restante fata de bugetul de stat, fata de bugetul asigurarilor sociale de stat si banci (altele decat pentru care este respectat graficul de rambursare), conform ultimelor declaratii fiscale sau altor declaratii eliberate de catre autoritatile fiscale.

• In satele cu grad de afectare mai mare de 30 % (Cap.VIII din PNADR – anexa nr.77) vor fi aplicate dispozitiile art.16 (1) si 16 (1) (a), sectiunea A din MAFA, fiind eligibile urmatoarele tipuri de investitii:
• Investitii de modernizare si investitii noi pentru toti beneficiarii acestei masuri
• In satele cu grad de afectare intre 10% si 30% (Cap.VIII din PNADR – anexa nr.76) vor fi aplicate prevederile art.16 (1) si 16 (1) (a), sectiunea A din MAFA, fiind eligibile urmatoarele tipuri de investitii:
• Investitii de modernizare si investitii noi pentru toti beneficiarii acestei masuri care depun un document ce demonstreaza ca au fost afectati de inundatii. Documentul va fi emis de Comitetul local pentru situatii de urgenta la nivel de comuna. Comitetul local pentru situatii de urgenta demonstreaza ca potentialul beneficiar a suferit pagube in urma inundatiilor din perioada aprilie – septembrie 2005.

Specifice

• Plantatiile viticole se realizeaza pe suprafete existente, fara cresterea acestora, inlocuind vita de vie imbatranita sau slab productiva si hibrizii de vita de vie numai cu soiuri nobile;
• Scolile de vita de vie vor avea o suprafata minima de 1 ha cu 160.000 butasi altoiti si 48.000 vite altoite;
• Vor fi eligibile soiurile de pomi fructiferi si de vita de vie, care sunt:
- inregistrate in Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultura din Romania, aprobat anual prin ordin al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale;
- inregistrate in cataloagele Comunitatii Europene;
- prevazute in listele furnizorilor din tarile comunitare, in care soiurile au o denumire clara si o descriere suficient de amanuntita, provin dintr-un stat membru al Comunitatii Europene.;
- materialul sa corespunda conditiei de „calitate CE” sau normelor romane in vigoare.
• Pentru achizitiile de animale care reprezinta nuclee de reproductie cu valoare genetica ridicata, beneficiarul trebuie sa prezinte certificate de origine si productivitate.
• Achizitia initiala de vaci/bivolite cu o inalta valoarea potentiala va fi facuta din animale de reproductie de rasă pură si cele care provin din acestea, din ţările mentionate in Sectiunea F, punctul 8 din Acordul Multianual de Finantare (MAFA), cu modificarile si completarile ulterioare, care sunt însoţite de un certificat de origine şi productivitate, eliberat în conformitate cu legislaţia in vigoare a ţării de origine si va fi limitata la:
- Pentru producatori agricoli individuali: 6 capete
- Pentru asociatiile familiale: 20 capete
- Pentru companiile agricole/comerciale: 35 capete.
• Achizitia initiala de scroafe cu o inalta valoarea genetica va fi facuta din animale de reproductie de rasă pură si cele care provin din acestea, din ţările mentionate in Sectiunea F, punctul 8 din Acordul Multianual de Finantare (MAFA), cu modificarile si completarile ulterioare, care sunt însoţite de un certificat de origine şi productivitate, eliberat în conformitate cu legislaţia in vigoare a ţării de origine si va fi limitata la:
- Pentru producatori agricoli individuali: 20 capete
- Pentru asociatiile familiale: 50 capete
- Pentru companiile agricole/comerciale: 170 capete.
• Achizitia initiala de oi/capre cu o inalta valoarea potentiala va fi facuta din animale de reproductie de rasă pură si cele care provin din acestea, din ţările mentionate in Sectiunea F, punctul 8 din Acordul Multianual de Finantare (MAFA), cu modificarile si completarile ulterioare, care sunt însoţite de un certificat de origine şi productivitate, eliberat în conformitate cu legislaţia in vigoare a ţării de originesi va fi limitata:
- Pentru producatori agricoli individuali: 200 capete
- Pentru asociatiile familiale: 300 capete
- Pentru companiile agricole/comerciale: 1400 capete.
Achizitia de animale cu valoare genetica ridicata nu va depasi numarul total pe perioada implementarii programului:
- Vaci/bivolite: 15.000 capete
- Oi/capre: 50.000 capete
- Scroafe: 23.000 capete
.
• Pentru cresterea animalelor, beneficiarul trebuie sa demonstreze ca are in exploatare suprafata de baza furajera minima (in functie de zona de cultura), necesara intretinerii efectivelor de animale, la un nivel ridicat de performanta :
- vaci lapte 0,6 ha/cap
- taurine la ingrasat 0,3 ha/cap
- oi sau capre 0,06 ha/cap
- berbecuti la ingrasat 0,04 ha/cap.
• Pentru achizitiile de animale, prin proiect, trebuie sa se dovedeasca ca exista sau sunt propuse sa se construiasca adaposturi corespunzatoare in raport cu efectivele de animale avute in vedere si care vor respecta conditiile veterinare, de bunastare a animalelor si de mediu ale UE, dovedite prin aviz veterinar si acord de mediu care sa respecte prevederile NTPA 001 cu privire la continutul de poluanti a apelor uzate deversate in sursele de apa.

Investitiile eligibile sunt:
• Toate investitiile prevazute la paragraful 4 “ Campul de actiune al masurii”
• Pot fi cheltuieli eligibile:
a) Construirea de noi cladiri si instalatii si modernizarea celor existente;
b) Utilaje si echipamente noi, soft-uri pentru computer, inclusiv costurile de instalare si montaj bazate pe contracte cu terte parti;
c) Acea parte a costurilor reprezentand plata arhitectilor, inginerilor si consultantilor, taxelor legale, a studiilor de fezabilitate, achizitionarea de licente si patente, pentru pregatirea si/sau implementarea proiectului, direct legate de masura, care nu depasesc 12% din costul total eligibil al proiectului, exceptand cazurile cand nu sunt prevazute constructii cand acestea nu vor depasi 3% .
d) Achizitii de mijloace de transport noi, specializate, ca rezultat al indentificarii lor in studiul de fezabilitate/memoriu justificativ.
Cheltuielile vor fi considerate eligibile pentru ajutor, daca indeplinesc cerintele Art. 4, Sectiunea B din Acordul Multianual de Finantare, cu modificarile si completarile uterioare.
Numai cheltuielile platite de catre Agentia SAPARD de la data acreditarii pentru aceasta masura, sau data (tele) specificate in aceasta privinta, vor fi eligibile pentru sprijinul Comunitar.
Pentru ca proiectul sa fie eligibil pentru sprijinul Comunitar, toate serviciile, masinile si achizitiile trebuie sa fie originare din Comunitatea Europeana sau din Tarile mentionate la Art. 4, Sectiunea B din Acordul Multianual de Finantare, cu modificarile si completarile ulterioare.

Nu sunt eligibile:
• Investitiile eligibiile si neeligibile sunt conforme cu prevederile art.4, Sectiunea B din Acordul Multianual de Finantare, cu modificarile si completarile ulterioare si sunt detaliate in Ghidul Solicitantului.
• Investitii care privesc obiectivul masurii 3.4

Documente necesare Fonduri Europene

DOCUMENTE JUSTIFICATIVE PENTRU MASURA "INVESTITII IN EXPLOATATII AGRICOLE"
• Potentialul beneficiar va trebui sa anexeze la cererea de finantare urmatoarele documente:
• Memoriu justificativ sau studiu de fezabilitate (numai pentru proiecte care includ lucrari de constructii) intocmit conform Ordinului comun nr. 1013/873/2001 al Ministrului Finantelor Publice si Ministrului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei privind aprobarea structurii, continutului si modului de utilizare a Documentatiei Standard pentru elaborarea si prezentarea ofertei pentru achizitia publica de servicii, cuprinzand devizul general elaborat in conformitate cu Hotararea Guvernului nr. 1179/2002 ;
• Copie dupa actul de proprietate al terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune sau orice alt document care sa certifice dreptul de folosinta al terenului si actul de proprietate sau cel de atribuire in folosinta gratuita conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 168/2001 pentru celelalte bunuri imobiliare conform legislatiei in vigoare ;
• Certificatul de urbanism, dupa caz;
• Fisa tehnica (anexa la certificatul de urbanism) privind conditiile de protectia mediului, necesare pentru obtinerea acordului unic, pe care s-a aplicat, dupa caz, stampila tip A sau tip B, care contine in anexa, dupa caz, acordul de mediu emis de autoritatile competente pentru activitatile cu impact semnificativ asupra mediului, definite in legislatia nationala conforma cu legislatia Uniunii Europene.
• Certificatul de inregistrare a comerciantului (copie), dupa caz;
• Dovada din partea Directiei Generale pentru Agricultura si Industrie Alimentara judeteana ca suprafata de vita de vie ce urmeaza sa fie reabilitata este evidentiata in Registrul plantatiilor viticole, conform Ordinului comun al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si al Ministrului Administratiei Publice nr. 64/144/2003 care confirma existenta unei suprafete initiale (vita de vie imbatranita si/sau hibrida) si cu mentiunea ca aceasta suprafata nu va fi crescuta prin proiect.
• Planul de afaceri este necesar demonstrarii viabilitatii fermei in cazul proiectelor cu valoare totala eligibila mai mare de 50.000 Euro;
• Dupa caz, un bilant din ultimii trei ani precedenti anului depunerii proiectului, in care productia nu a fost calamitata. In cazul in care beneficiarul nu a avut activitate anterioara depunerii proiectului va depune un act doveditor in acest sens eliberat de autoritatea fiscala;
• Dupa caz, certificatele care sa ateste ca beneficiarul proiectului nu are obligatii restante catre bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si banci, altele decat pentru care este respectat graficul de rambursare;
• Declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca aplicantul nu beneficiaza de finantare prin alte programe pentru proiectul care face obiectul spijinului SAPARD ;
• Certificat care sa ateste ca beneficiarul proiectului are cazier judiciar onest;
• Existenta contributiei financiare proprii a beneficiarului trebuie dovedita printr-un document emis de banca si/sau alte institutii financiare autorizate care sa ateste existenta cofinantarii si modul de asigurare a acesteia ;
• Pentru achizitia de animale se va prezenta pedigree sau certificat de origine si productivitate;
• Pregatire profesionala in domeniu dovedita prin copie a diplomei de studii sau certificat de formare sau declaratie pe propria raspundere care sa mentioneze ca beneficiarul proiectului si/sau responsabilul tehnic de proiect va /vor urma un curs de pregatire profesionala, pana la finalizarea proiectului, inaintea ultimei plati a ajutorului;
• Dupa caz, avizul sanitar veterinar si/sau fitosanitar si/sau sanitar eliberat de institutiile abilitate care sa ateste ca investitia este in conformitate cu normele de igiena si bunastare a animalelor ale Uniuni Europene;
• Dupa caz, documente justificative pentru desfacerea a 70% din volumul productiei realizata in cadrul proiectului;
• Pentru potenţialii beneficiari, cu vârsta sub 40 de ani, o copie legalizată după certificatul de naştere.
• Potentialii beneficiari cu proiecte amplasate in satele cu un grad de afectare intre 10% si 30% vor depune un document emis de Comitetul local pentru situaţii de urgenţă* - de la nivel comună - care atestă că potentialul beneficiarul - a suferit pagube ca urmare a inundatiilor produse in perioada aprilie - septembrie 2005 şi va realiza proiectul într-un sat inclus in CAP. VIII din PNADR, anexa nr. 76.

joi, 12 iulie 2007

Productia Agricola vegetala a Romaniei

Productia agricola vegetala a Romaniei

Total (mii Ha)
Total cultivat, din care : ......................................9001,6
Cereale pentru boabe, din care
......................................................................6038,1
Grâu şi secară
.......................................................................2196,8
Orz şi orzoaică
.......................................................................2309,8
Ovăz
..........................................................................239,4
Porumb
........................................................................2894,5
Sorg
...............................................................................2,8
Orez
...............................................................................0,5
Leguminoase pentru boabe, din care
..........................................................................45,3

Mazăre
...............................................................................16,1
Fasole
...............................................................................26,1
Plante tehnice, din care
.......................................................................1144,6
Plante textile, din care
...........................................................................1,4
In pentru fibră
...................................................................................0,4
Cânepă pentru fibră
.......................................................................................1
Plante uleioase, din care
......................................................................1076,4
Floarea soarelui
...............................................................................906,2
Rapiţă
.................................................................................74,6
Soia
.................................................................................71,8
In
...................................................................................2,2
Plante pentru alte industrializări, din care
........................................................................56,2
Sfeclă de zahăr
...................................................................................41,6
Tutun
.....................................................................................9,1
Plante medicinale şi aromatice
...................................................................................10,6
Cartofi, din care
........................................................................283,2
Cartofi de toamnă
..................................................................................246,7
Legume, din care
.........................................................................236,3
Tomate
...................................................................................48,3
Ceapă uscată
......................................................................................38
Usturoi uscat
.......................................................................................15
Varză
...................................................................................40,4
Ardei
...................................................................................19,2
Rădăcinoase
...................................................................................24,7
Pepeni verzi şi galbeni
..................................................................................43,4
Plante de nutreţ, din care
.......................................................................1193,9
Perene vechi şi noi
................................................................................754,6
Lucernă
................................................................................345,5
Trifoi
.................................................................................142,1
Anuale pentru fân şi masă verde, din care
.........................................................................351,1
Plante pentru însilozare
...................................................................................50,5
Porumb pentru însilozare
...................................................................................48,1
Rădăcinoase pentru nutreţ
...................................................................................35,3
Căpşunerii, din care
...........................................................................2,1

Pe rod
....................................................................................1,9

Productia agricola a Romaniei

Producţia agricolă vegetală şi animală conform recensamantului din 2002

Mii lei (RON) preţuri curente (de bază)

Total, din care ...........................................31584,856

Vegetală ...................................................18084,1729

Animală ....................................................13139,0327

Servicii agricole ...........................................315,7409

Populatia Romaniei

Regiunea de Dezvoltare Nord–Est

1. Numarul de locuitori :

Total : 3.076.012 locuitori, din care :

Judetul Iasi .....................865.330 locuitori
Judetul Botosani .............462.730 locuitori
Judetul Neamt..................575.767 locuitori
Judetul Suceava..............707.242 locuitori
Judetul Bacau................727.230 locuitori
Judetul Vaslui.................464.943 locuitori

Regiunea de dezvoltare Vest şi Centru ale României

Total : 5.302.570 locuitori, din care :

Regiunea Vest : 2.755.931

Regiunea Centru : 2.546.639

Regiunea de dezvoltare Vest a României
Numarul de locuitori :
Total : 2.755.931 locuitori, din care :

Judetul Bihor...................................603.143
Judetul Bistrita-Nasaud....................318.315
Judetul Cluj.......................................689.738
Judetul Maramures............................520.635
Judetul Satu Mare..............................374.086
Judetul Salaj.......................................250.014

Regiunea de dezvoltare Centru a României
Total : 2.546.639 locuitori, din care :

Judetul Alba.......................................385.880
Judetul Sibiu.......................................423.860
Judetul Mures.....................................588.359
Judetul Hatghita..................................330.325
Judetul Covasna..................................225.724
Judetul Brasov.....................................592.491

Regiunea Sud-Est

Numarul de locuitori
Total : 2.867.936 locuitori, din care :

Judetul Vrancea..........................396.002
Judetul Galati...............................626.277
Judetul Braila...............................375.898
Judetul Tulcea..............................255.816
Judetul Buzau...............................500.160
Judetul Constanta.........................713.783

Regiunea Sud Muntenia şi Regiunea Ilfov

Total : 4.905.905 locuitori, din care :

Regiunea Sud Muntenia : 3.788.720 locuitori

Regiunea Ilfov : 2.210.282 locuitori

Judetul Arges........................652.950
Judetul Damboviţa................541.431
Judetul Prahova....................835.745
Judetul Ialomita....................294.757
Judetul Calarasi....................620.387
Judetul Giurgiu.....................291.784
Judetul Teleorman.................437.862
Judetul Ilfov...........................275.833
Municipiul Bucuresti............1.934.449.

Regiunea Sud Vest Oltenia

Total : 4.295.787 locuitori, din care :

Judetul ARAD......................................462.427
Judetul CARAŞ-SEVERIN....................335.936
Judetul HUNEDOARA..........................493.760
Judetul TIMIŞ.........................................662.590
Judetul MEHEDINŢI.............................309.183
Judetul GORJ..........................................387.335
Judetul VÂLCEA.....................................419.635
Judetul OLT............................................494.707
Judetul DOLJ.........................................730.214

Suprafata Agricola a Romaniei

Suprafaţa agricolă a României conform recensământului din anul 2002


Suprafaţă agricolă (mii Ha)

Total, din care :
Total, din care : ...................................................14.836,6

Arabil ....................................................................9389,5

Păşuni ...................................................................3424,7

Fâneţe ...................................................................1513,6

Vii şi pepiniere viticole.......................................... 259,6

Livezi şi pepiniere pomicole .................................240,9

Supr. agric. efectiv irigată, d.c. .............................488,1

Arabil .......................................................................474,2

marți, 10 iulie 2007

Institutii de invatamant superior agronomic din Romania


Universitatea de Stiinte Agonomice si Medicina Vaterinara Bucuresti


Invatamantul superior zootehnic, ca invatamant de sine statator, a fost organizat in anul 1948, infiintandu-se Institutul de Zootehnie si Medicina Veterinara din Bucuresti constituit din Facultatea de Zootehnie, Facultatea de Medicina Veterinara existenta, desprinsa din cadrul Universitatii din Bucuresti si Facultatea de Piscicultura nou infiintata, cu sediul la Constanta.Infiintata in anul 1948, Facultatea de Zootehnie a functionat pana in anul 1952, timp de patru ani universitari, in cadrul Institutului de Zootehnie si Medicina Veterinara. In toamna anului 1952, Institutul de Zootehnie si Medicina Veterinara a fuzionat cu Institutul Agronomic din Bucuresti.In toamna anului 1957, Facultatea de Zootehnie s-a unit cu facultatea de Agronomie, cele doua fost facultati functionand ca sectii in cadrul unei facultati unice cu denumirea de Facultatea de Agricultura si Zootehnie.In anul 1962, Sectia de Zootehnie isi inceteaza activitatea, pregatirea universitara a cadrelor necesare sectorului zootehnic urmand a se face numai prin Facultatea de Medicina Veterinara.Dupa sase ani, timp in care pregatirea cadrelor pentru cresterea animalelor s-a realizat in cadrul profilului larg al Facultatii de Medicina Veterinara, constatandu-se ca intr-o durata de 5 ani de studii nu pot fi asigurate, in totalitate, cunostintele necesare, atat cele de profil veterinar cat si cele de profil zootehnic, a fost reinfiintata Facultatea de Zootehnie.Experienta acumulata dupa 55 de ani de functionare atesta din plin faptul ca infiintarea Facultatii de Zootehnie in anul 1948 a fost o rezolvare fireasca a dezvoltarii acestei ramuri de stiinta care este “Zootehnia” si care, in acelasi timp, este un domeniu important al economiei tarii noastre, in general si al agriculturii, in special. Facultatea de Zootehnie asigura:- formarea de specialisti cu pregatire superioara in domeniile cresterii, ameliorarii si asigurarii sanatatii animalelor, gestionarii bazei furajere, protectiei mediului, biotehnologiilor in nutritia si alimentatia animalelor, procesarea si controlul calitatii produselor agricole,consultanta agricola si reproductia animalelor, prin:¨ invatamint superior de lunga durata – specializarile Zootehnie, Tehnologia prelucrarii produselor agricole si Piscicultura;¨ invatamint superior de scurta durata- specializarile Cresterea animalelor si Tehnologia produselor alimentare;¨ calificarea superioara a specialistilor prin forme de pregatire postuniversitare (masterat- “Sisteme durabile in productia animala” , doctorat, cursuri de specializare- “Tehnologii moderne de procesarea carnii “); in viitor se intentioneaza dezvoltarea si altor cursuri postuniversitare cu urmatoarele teme : “ Conservarea si prelucrarea produselor zootehnice”, “Afaceri in zootehnie”, “Consultanta in cresterea animalelor”, “Calitatea produselor agro-alimentare”;¨ invatamint la distanta, programe de reconversie profesionala, educatie continua etc.- promovarea activitatilor de cercetare stiintifica fundamentala si aplicativa, in laboratoare, in centre de cercetare si de excelenta si in departamente specializate ale facultatii;- formarea si perfectionarea cadrelor si specialistilor in vederea acoperirii cererii de specialisti din zootehnie prin intermediul Oficiului zonal universitar de consultanta agricola;- extinderea relatiilor de cooperare internationala in domeniul invatamintului superior zootehnic, precum si in domeniul cercetarii stiintifice universitare;- mentinerea si cresterea prestigiului stiintific si cultural-educativ al facultatii;Adresa: Bulevardul Marasti nr.59, cod 71331, sector 1, Bucuresti - ROMANIASecretariat: Cladirea A, Etaj 1, Camera 61Telefon: 021.318.25.67, 021.318.25.64 / int. 265E-mail: contact.zootehnie@yahoo.com Contact: Matei Mirela, Talpus Georgeta
Specializari:
Piscicultura, acvacultura si prelucrarea pestelui
Tehnologia prelucrarii produselor agricole
Zootehnie
Cinegetica

Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti

Facultatea de Biotehnologii
Facultatea de Imbunatatiri Funciare si Ingineria Mediului
Facultatea de Horticultura
Facultatea de Zootehnie
Facultatea de Medicina Veterinara
Facultatea de Management, Inginerie Economica in Agricultura si Dezvoltare Rurala
Facultatea de Agricultura

Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara "Ion Ionescu dela Brad" Iasi

Scurt istoric al USAMV IasiInceputurile invatamantului agricol moldav se regasesc in prima jumatate a secolului al XIX-lea, cand, intre anii 1842 si 1848, cel dintai mare agronom roman, Ion Ionescu de la Brad, prezinta la Academia Mihaileana din Iasi primele lectiuni de agricultura. In urma demersurilor insistente ale unui grup de profesori entuziasti, la 2 mai 1905 Senatul Universitatii "A.I. Cuza" din Iasi voteaza in unanimitate, iar mai tarziu Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice aproba, infiintarea la Facultatea de Stiinte a catedrelor de Chimie Agricola si Chimie Tehnologica.Anul de nastere a invatamantului universitar agricol iesean este considerat a fi 1912, cand, prin Legea Invatamantului Superior publicata in M.O./27 martie, se stabileste infiintarea Sectiei de Stiinte Agricole, la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Iasi. La Iasi debuteaza astfel o scoala superioara agricola, cu cursuri moderne, grupate in doua categorii - pregatitoare si agricole, sustinute de un colectiv de profesori eminenti: Haralamb VASILIU, Agricola CARDAS, Ioan BORCEA, Autonom GEORGESCU, Alexandru OBREGIA, Ion CONSTANTINEANU.Marea Unire din anul 1918 reintregeste teritoriul istoric al romanilor si ridica potentialul economic, in principal agricol, al Romaniei Mari. In aceasta noua conjunctura social-economica, prof. Agricola CARDAS, numit in 1918 director al agriculturii din Basarabia, inainteaza in anul 1926 Ministerului Instructiunii Publice un memoriu prin care solicita transferul invatamantului agronomic moldav de la Iasi la Chisinau, capitala unei regiuni cu mare potential agricol.In M.O. nr. 82/9 aprilie 1933 s-a publicat Legea pentru transformarea Sectiei de Stiinte Agricole de pe langa Universitatea din Iasi, in Facultate de Stiinte Agricole a Universitatii "A.I. Cuza" din Iasi, cu sediul la Chisinau. Legea stabilea, printre altele, baza materiala a noii Facultati, alcatuita din imobile, ferme, vii si peiniere, inclusiv cele de la Iasi (campurile experimentale Ezareni si Adamachi si Punctul Zootehnic Copou). Consiliul de Facultate, alcatuit din profesorii Haralamb VASILIU (Chimie agricola), Agricola CARDAS (Zootehnie), Nicolae FLOROV (Agrogeologie), si Constantin MOTAS (Zoologie), isi alege decanul in persoana prof. Haralamb VASILIU (1933-1936, 1938-1940). Sub conducerea acestuia si a decanului prof. Agricola CARDAS (1936-1938), se realizeaza organizarea noii Facultati, precum si elaborarea regulamentului propriu de functionare academica si financiara.In anul 1940 Romania moderna sufera cea mai cumplita tragedie nationala, prin pierderea Basarabiei, nordului Bucovinei si Hertei, a Transilvaniei de nord si a sudului Dobrogei, respectiv mai mult de o treime din teritoriul national. In noua conjunctura politica, cu Basarabia alipita abuziv la Uniunea Sovietica, prin Decretul-lege 3463/15 octombrie 1940, Facultatea de Stiinte Agricole de la Chisinau este desfiintata. Personalul didactic si parte din bunurile materiale se transfera la Iasi unde, dupa un an de dezbateri si eforturi administrative deosebite, conform Legii 922/17 octombrie 1941, se infiinteaza (din nou) Facultatea de Agronomie. La apelul decanului, prof. Neculai ZAMFIRESCU, cea mai mare parte a personalului se aduna la Iasi, astfel incat, la 15 ianuarie 1942, Facultatea de Agronomie, renascuta din propria cenusa, reincepe cursurile cu toti anii de studii.In conditiile grele ale razboiului, cu o mana de studenti si salariati, Facultatea trece prin mari greutati administrative care culmineaza cu evacuarea, in ianuarie 1944, la Geoagiu-Hunedoara. Desi cursurile se intrerup dupa vacanta de Craciun , evacuarea continua pana in septembrie 1944. Cu profesorii si studentii cei mai inimosi, ce au trecut peste vicisitudinile pribegiei, avand ca decan pe prof. Constantin OESCU (1944-1947), la 15 ianuarie 1945 se reiau cursurile in localul Liceului "Aurel Vlaicu" din Orastie. In aprilie 1945 Facultatea revine la Iasi. Din nou renaste viata universitara agricola ieseana, care, prin munca istovitoare si daruirea profesorilor, salariatilor si studentilor, isi va reveni la normal in anii urmatori si nu se va mai intrerupe niciodata.Anul 1948, prin Decretul din 3 august si Decizia Ministerului Invatamantului 26237/24 octombrie, deschide reorganizarea invatamantului universitar romanesc, a celui agronomic sub forma unor Institute Agronomice in Capitala si in marile orase ale tarii. La Iasi se infiinteaza Institutul Agronomic, cu Facultatea de Agrotehnica (ulterior Agricultura), la care se adauga, in anul 1951 Facultatea de Horticultura si Facultatea de Zootehnie, iar in anul 1961 Facultatea de Medicina Veterinara. Dupa numeroase dar vremelnice schimbari de organizare academica si denumire, cele mai importante petrecute in anul 1990, vechiul Institut Agronomic functioneaza in prezent sub denumirea de Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara (USAMV) "Ion Ionescu de la Brad" Iasi si include Facultatile de Agricultura, Horticultura, Medicina Veterinara si Zootehnie.


Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Cluj Napoca

Universitatea de Ştiinte Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca este o instituţie modernă care a dobândit prin realizarile sale de zeci de ani o reputaţie de seamă atât pe plan naţional cât şi internaţional. Continuatoarea prestigiosei şcoli de agricultură clujene, universitatea are în componenţa sa patru facultăţi în care îşi desfăşoară activitatea peste 6000 de studenţi. Facultăţile universităţii oferă în prezent studenţilor 19 specializări bine ancorate în economia de piaţă, numeroase facilităţi şi perspectiva unei rapide integrări în structurile Uniunii Europene.

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca este continuatoarea prestigioasei şcoli superioare de agricultură clujene, fondată cu peste 130 de ani în urmă, în octombrie 1869, sub numele Institutul de Învăţamânt Agronomic Cluj-Mănăştur, fiind amplasată în clădirile unei vechi mănăstiri.
În anul 1906, Institutul a fost ridicat la rang de Academie, purtând numele de Academia de Agricultură Cluj. Istoria Universităţii de astăzi începe în luna octombrie a anului 1869 când, pe fostul domeniu Mănăştur, lua fiinţă una dintre cele mai vechi şcoli superioare de agricultură din Europa.
În următorii 50 de ani, şcoala agronomică clujeană a funcţionat cu o singură secţie - cea de agricultură - cu durata studiilor de trei ani. Academia de agricultură din Cluj şi-a desfăşurat activitatea sub aceasta formă până la izbucnirea primului război mondial.
Unirea Transilvaniei cu Regatul României în 1918, a deschis o nouă etapă în evoluţia şcolii agronomice clujene. Din anul 1921, învţăţmântul superior agronomic din ţara noastră a fost legiferat la patru ani de studii, din care trei ani studii teoretice, iar al patrulea ca stagiu de practică în ferme de stat sau particulare. Din anul 1922, absolvenţii au primit diploma de "inginer agronom".
În 1929, prin reorganizarea şi modernizarea învăţământului agronomic superior, agronomia clujeană a luat denumirea de Academia de Înalte Studii Agronomice Cluj. Durata studiilor s-a instituit de la acea dată la cinci ani, împărţiţi în două cicluri: "învăţământ general" (cursul general), cu o durata de trei ani şi jumătate şi "învăţământul de specializare" cu o durată de un an şi jumătate. Prin aceste studii Academia forma atât ingineri agronomi, cât şi cercetatori în diferite ramuri ale ştiinţelor agricole.
Între anii 1940-1945, ca urmare a Dictatului de la Viena, Academia agricolă clujeană (cadrele didactice, studenţii şi o parte din inventarul său) s-a refugiat la Timişoara, unde şi-a desfăţurat activitatea sub denumirea de "Facultatea de Agronomie Cluj - Timişoara". În anul 1945, Facultatea de Agronomie revine la Cluj.
Începând cu anul 1948 institutul primeşte denumirea de Institutul Agronomic Cluj, având doar Facultatea de Agricultură, la care s-a adăugat din 1959 Secţia de Zootehnie. În 1962 a fost înfiinţată şi Facultatea de Medicină Veterinară,iar în 1968 a luat fiinţă şi Facultatea de Zootehnie.
În perioada 1970-1975 în cadrul Facultăţii de Agricultură a funcţionat şi secţia de Economia agriculturii. În anul 1977 s-a înfiinţat Secţia de Horticultură, constituind împreună cu Secţia de Agricultură, Facultatea de Agricultură şi Horticultură.
Între anii 1978-1987, Institutul Agronomic Cluj a funcţionat cu doua facultăţi: Facultatea de Agricultură şi Horticultură şi Facultatea de Zootehnie şi Medicină Veterinară.
În anul 1990, universitatea s-a reorganizat în patru facultăţi (Agricultură, Horticultură, Zootehnie şi Medicină Veterinară), iar ulterior au fost înfiinţate noi specializări la învăţământul de lungă durată, colegiu, studii aprofundate, masterat şi doctorat. În 1991, instituţia şi-a schimbat numele în "Universitatea de Ştiinte Agricole". Din 1995, ca urmare a diversificarii profilelor si specializărilor şi a modernizării învăţământului agronomic clujean, instituţia poarta denumirea de “Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca”.
Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara a Banatului-Timisoara

În vara anului 2005, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara (USAMVBT) a sărbătorit 60 de ani de existenţă.
În dezvoltarea sa, universitatea a parcurs un drum relativ lung şi nu întotdeauna uşor, trecând prin numeroase etape dintre care le amintim pe cele mai importante:
în perioada Dictatului de la Viena, la Timişoara a funcţionat timp de 5 ani Facultatea de Agronomie de la Cluj (care, după Legea învăţământului din 1938, a fost subordonată Şcolii Politehnice timişorene);
apariţia Legii Reformei agrare nr. 187/1945 a constituit un act normativ de referinţă, punând bazele patrimoniale ale sistemului de agricultură care se va practica în România în perioada 1949 – 1989;
30 iulie 1945 – promulgarea de către Regele Mihai I al României a Legii 617 pentru înfiinţarea Facultăţii de Agronomie, în cadrul Politehnicii din Timişoara, (Monitorul Oficial, 1 august 1945);
"reforma" agrară din 1948 a însemnat, de fapt, sovietizarea agriculturii româneşti, fapt care a modificat fundamental şi obiectivele învăţământului agronomic;
între anii 1962-1976, sub conducerea Rectorului Prof. dr. Iulian Drăcea, s-a produs schimbarea substanţială a învăţământului agronomic timişorean. Campusul universitar a fost conceput ca un complex de clădiri care să reunească, pe acelaşi teren, spaţii de învăţământ, laboratoare pentru cercetare ştiinţifică, utilităţi pentru activitatea de microproducţie, spaţii cu destinaţie socială precum cămine şi cantină, terenuri sportive şi pentru activităţi recreative etc. După construirea sa, a devenit unul dintre cele mai moderne campusuri universitare din Europa, în perioada respectivă.
După decembrie 1989, au devenit necesare schimbarea concepţiei cu privire la locul şi rolul specialistului în sistemul agroalimentar şi redefinirea pieţei muncii specialistului agricol.
Prin Ordinul Ministrului Învăţământului şi Ştiinţei nr. 4894 din 22.03.1991, denumirea instituţiei s-a schimbat în Universitatea de Ştiinţe Agricole a Banatului Timişoara (USAMVBT), iar în 1995, prin Hotărârea Guvernului României nr.568, în Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara (USAMVBT).
Între 1990 – 2004, universitatea a înregistrat un reviriment puternic. În această perioadă s-au reamenajat şi modernizat majoritatea spaţiilor de învăţământ, căminele studenţeşti şi cantina, care au dobândit standarde europene.
A fost demarată construcţia noilor spaţii de învăţământ pentru Facultatea de Tehnologia Produselor Alimentare şi Facultatea de Management Agricol. În toamna anului 2004, cu prilejul deschiderii noului an de învăţământ universitar, această nouă construcţie a fost dată în folosinţă parţial.

joi, 5 iulie 2007

Consultanţă în creşterea animalelor

De ce consultanţă in cresterea animalelor ?
• Ideea acesta de a acorda consultanţă în creşterea animalelor reprezintă într-un fel ceva nou pentru zootehnia românescă. Dar gândiţi-vă doar că puteţi beneficia de servicii de calitate în acest domeniu fără a avea neapărat un specialist angajat în ferma dumneavoastră, ci numai un specialist consultant care poate veni în ferma dumneavoastră doar în momente-cheie pentru producţia zootehnică. Privită din acest punct de vedere, această idee reprezintă o adevărată schimbare şi, de aceea este foarte important să amintim aici ce spune Pearse Lyons, directorul Alltech Inc.,Nicholasville, Kentuchy, USA :
• „Schimbarea va lăsa în urmă corpraţiile şi va distruge fără milă companiile şi oamenii care nu pot sau nu se pot adapta ...Lumea modernă vrea totul şi vrea acum; este o lume în care învingătorul de azi este nimeni de mâine.”
• În felul acesta, ferma dumneavoastră beneficiază de serviciile celor mai buni specialişti în zootehnie din Bucureşti, fără a avea zi de zi un specilist în fermă, ceea ce vă scuteşte şi de plata unor salarii, mai ales în perioadele de vid sanitar când nu este activitate de producţie la nivelul fermei.

• De asemenea, se poate rezolva astfel şi situaţia paradoxală din ziua de astăzi când cei mai buni specialişti în zootehnie vor să rămână să locuiască în continuare în oraşe, dar să poată avea şi posibilitatea de a-şi pune în valoare cunoştiinţele acumulate de-a lungul celor 5 ani de facultate.
• Pentru simpla supraveghere a activităţii de creştere a animalelor se poate angaja un om din localitatea respectivă, om care oricum nu poate fi plătit la nivelul unui inginer zootehnist. De altfel, credem că această situaţie se întâlneşte prin mai toate fermele, doar că se simte o acută lipsă de specialişti tineri în domeniul zootehniei, datorită tocmai acestui fenomen prin care cei mai buni tineri specialişti vor să locuiască în oraşe, fiind astfel obligaţi să aleagă să presteze alte munci neconforme cu pregătirea lor, pierzându-se astfel bogatele cunoştiinţe pe care aceştia le-au acumulat de-a lungul facultăţii.

• Consultanţa în domeniul creşterii animalelor este orientată pe două direcţii principale :

• Tehnologii de exploatare a animalelor şi tehnici de selecţie a acestora pentru îmbunătăţirea performanţelor productive.

• Alimentaţia raţională şi eficientă a animalelor în scopul


Consultanta în managementul unităţilor agricole şi zootehnice


• Managementul asigurării şi utilizării eficiente a mijloacelor tehnico-materiale în unităţile agricole şi zootehnice.
• Managementul producţiei în unităţile agricole şi zootehnice.
• Managementul reproducţiei economice efectivelor de animale.
• Managementul bazei furajere în unităţile zootehnice.
• Managementul produselor şi serviciilor în unităţile agricole şi zootehnice.
Managementul, cu componentele sale ştiinţifice şi practice, a devenit o profesie deosebit de complexă, necesitând cunoştinţe tehnice, juridice, psiho-sociale şi de marketing, aptitudini şi calităţi, însuşirea unor metode, procedee şi instrumente specifice de conducere şi organizare
• Tratarea managementului ca vector esenţial al creşterii economice este determinată de capacitatealui sinergică, de contribuţia pe care a dovedit-o în dezvoltarea tuturor ţărilor, dar mai ales a ţărilor cu resurse limitate. Într-o eră de schimbări, de înnoiri intensive, de creştere a concurenţei şi de globalizare, provocarea mamagementului este deosebit de mare.


Consultanţa în medicină veterinară


• Bolile animalelor domestice :
– Bolile păsărilor.
– Bolile suinelor.
– Bolile taurinelor.
– Bolile cabalinelor.
– Bolile ovinelor şi caprinelor.
– Bolile câinilor şi pisicilor.
• Simptomatologie şi manifestări clinice.
• Tratamente sanitar- veterinare.
• Vidul sanitar în fermele de animale domestice.


1. Consultanţă pe teme de alimentaţie a animalelor de fermă
- Alimentaţia păsărilor de fermă (găini ouătoare, pui de carne, prepeliţe ouătoare, raţe, gâşte etc.)
- Alimentaţia bovinelor şi cabalinelor
- Alimentaşia suinelor, ovinelor şi caprinelor
- Alimentaţia iepurilor şi animalelor de blană
- Alimentaţia câinilor şi pisicilor
- Apicultură şi Sericicultură
- Acvacultură şi Piscicultură

2. Consultanţă pe teme de tehnologii de creştere şi exploatare a animnalelor
- Tehnologii de creştere şi exploatare la păsări de fermă (găini ouătoare, pui de carne, prepeliţe ouătoare, gâşte, raţe, curci etc.).Sisteme de ventilaţie, programe de iluminat, sisteme de adăpare etc.
- Tehnologii de creştere şi exploatare la suinele de fermă (porci de carne, porci de reproducţie)
- Tehnologii de creştere şi exploatare la bovine de fermă (vaci de lapte, tineret taurin etc. de carne)
- Tehnologii de creştere la ovine şi caprine
- Tehnologii de creştere la iepuri şi animale de blană

3. Consultanţă pe teme de selecţie şi ameliorare a animnalelor pentru îmbunătăţirea potenţialului productiv

4. Consultanţă pe alte teme diferite de creşterea animalelor

Alte Simpozioane Ştiinţifice în domeniul agriculturii

Simpozioane Ştiinţifice Internaţionale în Creşterea animalelor

Simpozionul International "Performanta si Competitivitate in Productia Animala", USAMV Iasi, Aprilie 2007
"Perspective ale agriculturii mileniului III", USAMV Cluj Napoca,Octombrie 2007.
Sesiunea de Comunicari Stiintifice a Facultatii de Zootehnie din cadrul USAMV Bucuresti, Noiembrie 2007.

Instituţii de cercetare dezvoltare în agricultură din România

- Prezentare de instituţii de cercetare dezvoltare pentru agricultură din România


Invatamantul superior zootehnic, ca invatamant de sine statator, a fost organizat in anul 1948, infiintandu-se Institutul de Zootehnie si Medicina Veterinara din Bucuresti constituit din Facultatea de Zootehnie, Facultatea de Medicina Veterinara existenta, desprinsa din cadrul Universitatii din Bucuresti si Facultatea de Piscicultura nou infiintata, cu sediul la Constanta.Infiintata in anul 1948, Facultatea de Zootehnie a functionat pana in anul 1952, timp de patru ani universitari, in cadrul Institutului de Zootehnie si Medicina Veterinara. In toamna anului 1952, Institutul de Zootehnie si Medicina Veterinara a fuzionat cu Institutul Agronomic din Bucuresti.In toamna anului 1957, Facultatea de Zootehnie s-a unit cu facultatea de Agronomie, cele doua fost facultati functionand ca sectii in cadrul unei facultati unice cu denumirea de Facultatea de Agricultura si Zootehnie.In anul 1962, Sectia de Zootehnie isi inceteaza activitatea, pregatirea universitara a cadrelor necesare sectorului zootehnic urmand a se face numai prin Facultatea de Medicina Veterinara.Dupa sase ani, timp in care pregatirea cadrelor pentru cresterea animalelor s-a realizat in cadrul profilului larg al Facultatii de Medicina Veterinara, constatandu-se ca intr-o durata de 5 ani de studii nu pot fi asigurate, in totalitate, cunostintele necesare, atat cele de profil veterinar cat si cele de profil zootehnic, a fost reinfiintata Facultatea de Zootehnie.Experienta acumulata dupa 55 de ani de functionare atesta din plin faptul ca infiintarea Facultatii de Zootehnie in anul 1948 a fost o rezolvare fireasca a dezvoltarii acestei ramuri de stiinta care este “Zootehnia” si care, in acelasi timp, este un domeniu important al economiei tarii noastre, in general si al agriculturii, in special. Facultatea de Zootehnie asigura:- formarea de specialisti cu pregatire superioara in domeniile cresterii, ameliorarii si asigurarii sanatatii animalelor, gestionarii bazei furajere, protectiei mediului, biotehnologiilor in nutritia si alimentatia animalelor, procesarea si controlul calitatii produselor agricole,consultanta agricola si reproductia animalelor, prin:¨ invatamint superior de lunga durata – specializarile Zootehnie, Tehnologia prelucrarii produselor agricole si Piscicultura;¨ invatamint superior de scurta durata- specializarile Cresterea animalelor si Tehnologia produselor alimentare;¨ calificarea superioara a specialistilor prin forme de pregatire postuniversitare (masterat- “Sisteme durabile in productia animala” , doctorat, cursuri de specializare- “Tehnologii moderne de procesarea carnii “); in viitor se intentioneaza dezvoltarea si altor cursuri postuniversitare cu urmatoarele teme : “ Conservarea si prelucrarea produselor zootehnice”, “Afaceri in zootehnie”, “Consultanta in cresterea animalelor”, “Calitatea produselor agro-alimentare”;¨ invatamint la distanta, programe de reconversie profesionala, educatie continua etc.- promovarea activitatilor de cercetare stiintifica fundamentala si aplicativa, in laboratoare, in centre de cercetare si de excelenta si in departamente specializate ale facultatii;- formarea si perfectionarea cadrelor si specialistilor in vederea acoperirii cererii de specialisti din zootehnie prin intermediul Oficiului zonal universitar de consultanta agricola;- extinderea relatiilor de cooperare internationala in domeniul invatamintului superior zootehnic, precum si in domeniul cercetarii stiintifice universitare;- mentinerea si cresterea prestigiului stiintific si cultural-educativ al facultatii;Adresa: Bulevardul Marasti nr.59, cod 71331, sector 1, Bucuresti - ROMANIASecretariat: Cladirea A, Etaj 1, Camera 61Telefon: 021.318.25.67, 021.318.25.64 / int. 265E-mail: contact.zootehnie@yahoo.com Contact: Matei Mirela, Talpus Georgeta
Specializari:
Piscicultura, acvacultura si prelucrarea pestelui
Tehnologia prelucrarii produselor agricole
Zootehnie
Cinegetica
Admiterea:
Numar propus de locuri Zootehnie (4 ani, cursuri de zi) 90 de locuri subventionate de la buget 40 locuri cu taxaCinegetica si economia vanatului (4 ani, cursuri de zi) 30 de locuri subventionate de la buget 50 locuri cu taxaTehnologia prelucrarii produselor agricole (4 ani, cursuri de zi) 50 de locuri subventionate de la buget 50 locuri cu taxa Piscicultura si acvacultura (4 ani, cursuri de zi) 25 de locuri subventionate de la buget 35 locuri cu taxa Calendarul desfasurarii admiteriiPerioada de inscriere si de desfasurare a interviului: 16–26 iulie 2007 – Secretariatul facultatii Probele de concurs:Pentru toate specializarile:- media examenului de bacalaureat - 100 %- interviu – notat cu admis/respins Actele necesare inscrierii- diploma de bacalaureat, in original sau adeverinta de absolvire in original pentru promotia 2006; in adeverinta de absolvire sa fie precizate media generala a examenului de bacalaureat si notele la probele sustinute;- certificat de nastere, in copie legalizata;- certificat de casatorie, in copie legalizata (daca este cazul);- copie xerox dupa buletin(carte) de identitate- adeverinta medicala tip, eliberata de cabinetele medicale din care sa rezulte ca solicitantii sunt apti pentru profilul sau specializarea la care candideaza;- patru fotografii color tip buletin;- adeverinta de recrutare sau livretul militar, pentru candidatii baieti;- chitanta de plata a taxei de inscriere (pentru fiecare facultate/specializare la care se inscrie).- cerere de inscriere (formular tipizat pus la dispozitie de secretariatul facultatii ); Taxa de inscriere pentru fiecare specializare este de 50 lei (RON), iar pentru invatamântul postuniversiar (master) 75 lei (RON).
Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara
Facultatea de Biotehnologii
Facultatea de Imbunatatiri Funciare si Ingineria Mediului
Facultatea de Horticultura
Facultatea de Zootehnie
Facultatea de Medicina Veterinara
Facultatea de Management, Inginerie Economica in Agricultura si Dezvoltare Rurala
Facultatea de Agricultura

Ferme vegetale

Ferme zootehnice

Prezentarea unor ferme ce au ca obiectiv creşterea animalelor din România

Ferme de păsări

S.C. Ferma Nova S.R.L.


5 ani de experienţă în creşterea industrială a prepeliţelor pentru producţia de ouă şi pentru producţia de carne.

· Profilul firmei : Firma este profilată pe creşterea prepeliţelor pentru producţia de ouă şi pentru producţia de carne.

· Sediul central : Sediul central al firmei este în Municipiul Bucureşti, Bd. Camil Ressu nr. 20, Sector 3.

· Punct de lucru : Activitatea firmei se desfăşoară în cadrul unui punct de lucru organizat în comuna Clinceni, judeţul Ilfov.

· Activitatea firmei : Activitatea firmei se desfăşoară conform legilor şi normelor sanitar-veterinare în vigoare.

· Produsele firmei : Produsele principale ale firmei sunt ouăle de prepeliţă şi carnea de prepeliţă.

· Ouăle de prepeliţă : Ouăle obţinute sunt recoltate, ambalate imediat după recoltare şi depozitate până la livrare în spaţii special destinate acestui scop unde temperatura este menţinută la nivel constant (7-14ºC).

· Carnea de prepeliţă: Carnea de prepeliţă se obţine în cadrul unui abator specializat pe abatorizarea păsărilor.

· Colaborări : Ferma are colaborări cu Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, respectiv Facultatea de Zootehnie prin intermediul dlui inginer Lucian Ioniţă, masterand în cadrul Facultăţii de Zootehnie şi a Prof. Univ. Dr. Ing. Elena Popescu-Micloşanu din cadrul Facultăţii de Zootehnie. În prezent dl inginer Lucian Ioniţă este şi angajat al firmei noastre.
Materialul biologic: Materialul biologic din cadrul fermei noastre este foarte valoros d.p.d.v. productiv, fapt atestat prin lucrările de cercetere efectuate de către cercetătorii mai sus menţionaţi în anii 2003 şi 2006. Conducerea firmei a pus la dispoziţia celor doi cercetători în acest sens întreaga bază logistică şi materială. În continuare, acestia efectuează cercetări asupra


- Ferme de vaci de lapte
- Ferme de suine
- Ferme de ovine şi caprine
- Alte ferme

Parerea specialistului

STUDIU TEHNICO-ECONOMIC PENTRU ÎNFIINŢAREA UNEI FERME ZOOTEHNICE

Masterand inginer Lucian Ioniţă

Pentru înfiinţarea unei ferme zootehnice este necesar mai înainte de toate a se face un studiu cât mai concis cu privire la ce presupune acest lucru.
Nu este de ajuns ca cineva să dorească înfiinţarea unei ferme doar că lui îi place să crească animale. Aceasta deoarece o fermă zootehnică nu este doar un loc în care se cresc animale, ci constituie un veritabil complex tehnico-economic. A avea o fermă zootehnică implică în primul rând a petrece mai mult timp acolo, implică a avea angajaţi, implică a avea animale de calitate superioară sau animale cât mai bune din punct de vedere genetic, mai implică a avea teren pentru fermă şi pentru furaje, utilaje şi instalaţii speciale pentru furajare, adăpare, colectarea dejecţiilor, sursă de energie, mijloace de transport etc.
Dar în primul rând, înfiinţarea unei ferme zootehnice implică a avea şi surse de finanţare, chiar sau mai ales în condiţiile obţinerii unei finanţări nerambursabile din partea Uniunii Europene.

În principal, pentru înfiinţarea unei ferme zootehnice se parcurg următoarele etape :

1. Stabilirea scopului pentru care se doreşte a se înfiinţa viitoarea fermă zootehnică.

2. Stabilirea mai multor variante de fermă (efectiv de animale crescut) şi alegerea unei variante optime care să asigure o eficienţă economică cât mai mare.

3. Evaluarea surselor de nutrienţi (furaje şi terenuri) disponibile pentru alimentaţia animalelor din viitoarea fermă.

4. Stabilirea mărimii viitoarei ferme şi odată cu aceasta şi terenul necesar pentru amplasarea viitoarei ferme, precum şi amplasarea adăposturilor.

5. Stabilirea numărului şi a capacităţii adăposturilor, precum şi instalaţiile necesare pentru furajare, adăpare, colectarea şi evacuarea dejecţiilor.


6. Stabilirea sursei de alimentare cu apă, a sursei de energie, disponibilul de forţă de muncă şi mijloace de transport.

7. În funcţie de punctele 1-6, se stabileşte şi sistemul de creştere şi exploatare a animalelor (extensiv,semiintensiv sau intensiv).

8. Stabilirea raselor de animale care se vor exploata în viitoarea fermă şi posibilităţile de a le achiziţiona fie de pe piaţă, fie de la diferite societăţi comerciale.

9. Evaluarea capitalului necesar şi a surselor financiare disponibile pentru procurarea de material biologic, a instalaţiilor şi utilajelor necesare, furaje suplimentare, medicamente, salarii etc.

10. Stabilirea datelor tehnologice necesare pentru proiectarea viitoarei ferme (consumul mediu zilnic pe cap de animal, consumul specific, evoluţia procentului de mortalitate, evoluţia producţiilor (ouă, carne, lapte), durata vidului sanitar etc.) în funcţie de specia şi rasa de animale care va fi exploatată în viitoarea fermă.

Este obligatoriu a se respecta aceste etape pentru a se asigura o activitate rentabilă în cadrul viitoarei ferme zootehnice.
Powered By Blogger